Indemnata de multi prieteni si cunoscuti din jurul meu am dorit sa infiintez acest blog. Dorinta mea s-a nascut din acesta pasiune pe care o am de cand eram copil. Mama m-a incurajat sa fac de toate chiar daca de cele mai multe ori nu reuseam sau chiar daca era greu. Uneori curgeau multe lacrimi cand totul parea o mare nereusita. Insa nu era asa mare necaz pentru ca cei trei frati ai mei impreuna cu tata nu erau interesati de aspect ci de gust. Si degustau totul cu mare pasiune, laudandu-ma si dandu-mi aripi sa incerc mereu cate ceva nou.
Nu pot sa o uit pe mama care ne astepa acasa pregatind cate doua - trei feluri de prajituri la fiecare sfarsit de vacanta.
Noi, copiii, ne invarteam in jurul frigiderului pana ce acestea erau gata. Acum fac si eu acelasi lucru si cand ii vad pe copii cat sunt de fericiti si incantati realizez ca si mama avea acelasi sentiment.
Am trecut peste toate nereusitele datorita mamei care nu m-a lasat sa imi plang de mila ci se aseza alaturi de mine dandu-mi indicatii.
Pasiunea din copilarie a capatat proportii dupa ce ai mei copii au mai crescut si mai mereu vor cate ceva bun. Nu numai copiii se bucura de dulciurile preparate de mine ci si prietenii mei dragi care savureaza cu satisfactie minunatiile mele dulci. Dar sotul meu este principalul incurajator, un real ajutor atunci cand un proiect trebuie sa ia forma. Vreau sa ii multumesc foarte mult pentru aprecieri si incurajari si pentru ca ma indeamna sa continui si sa ma perfectionez.
Astazi, de ziua mea, mi-am dorit sa imi fac cadou infiintarea unui blog si multumesc prietenei mele Cella Profiri care m-a ajutat cu detaliile tehnice.
Imi doresc sa impartasesc experiente culinare cu cei ce au traditie in bucatarie insa si cu cei ce abia au curajul sa intredeschida usa bucatariei.
Va urez bun venit in casa mea virtuala!!!
Nu pot sa o uit pe mama care ne astepa acasa pregatind cate doua - trei feluri de prajituri la fiecare sfarsit de vacanta.
Noi, copiii, ne invarteam in jurul frigiderului pana ce acestea erau gata. Acum fac si eu acelasi lucru si cand ii vad pe copii cat sunt de fericiti si incantati realizez ca si mama avea acelasi sentiment.
Am trecut peste toate nereusitele datorita mamei care nu m-a lasat sa imi plang de mila ci se aseza alaturi de mine dandu-mi indicatii.
Pasiunea din copilarie a capatat proportii dupa ce ai mei copii au mai crescut si mai mereu vor cate ceva bun. Nu numai copiii se bucura de dulciurile preparate de mine ci si prietenii mei dragi care savureaza cu satisfactie minunatiile mele dulci. Dar sotul meu este principalul incurajator, un real ajutor atunci cand un proiect trebuie sa ia forma. Vreau sa ii multumesc foarte mult pentru aprecieri si incurajari si pentru ca ma indeamna sa continui si sa ma perfectionez.
Astazi, de ziua mea, mi-am dorit sa imi fac cadou infiintarea unui blog si multumesc prietenei mele Cella Profiri care m-a ajutat cu detaliile tehnice.
Imi doresc sa impartasesc experiente culinare cu cei ce au traditie in bucatarie insa si cu cei ce abia au curajul sa intredeschida usa bucatariei.
Va urez bun venit in casa mea virtuala!!!
